George Arion (n. 5 aprilie 1946, Tecuci) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației „Premiile Flacăra”, președinte al Romanian Crime Writers Club.

A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.

Romane mystery&thriller

• Atac în bibliotecă, 1983 – Editura Eminescu. Ecranizat în 1992.
• Țintă în mișcare, 1985 – Editura Eminescu
• Trucaj, 1986 – Editura Albatros
• Pe ce picior dansaṭi?,1990 – Editura Eminescu
• Crimele din Barintown, 1995 – Editura Flacăra
• În 1996 publică integrala Andrei Mladin intitulată Detectiv fără voie la Editura All; reeditare în 2008 la Crime Scene Publishing.
• Nesfârṣita zi de ieri, 1997 – Editura Flacăra; reeditare sub titlul Șah la rege în 2008 la Editura Tritonic
• Cameleonul, 2001 – Editura Fundației Pro; reeditare în 2009 la Crime Scene Publishing
• Anchetele unui detectiv singur, 2003 – Editura Fundației Premiile Flacăra
• Spioni în arșiță, 2003 – Editura Fundației Premiile Flacăra
• Necuratul din Colga, 2004 – Editura Fundației Premiile Flacăra
• Crime sofisticate, 2009 – Crime Scene Publishing
• Fortăreața nebunilor, 2011 – Crime Scene Publishing
• Attack in the Library, 2011 – Profusion Crime, London
• Sufocare, 2012 – Crime Scene Publishing
• Cible royale (traducerea în franceză din Nesfârṣita zi de ieri), 2014 – Genèse Edition, Paris-Bruxelles.
• Insula cărților, 2014 – Crime Scene Press
• Qui veut la peau d’Andreï Mladin? (traducerea în franceză din Atac în bibliotecă), 2015 – Genèse Edition, Paris-Bruxelles.

Premii

• De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999)
• Prix du Public 2016 la Târgul de carte dedicat literaturii din Balcani de la Paris

O confesiune

Simt nevoia unei confesiuni. Am scris, în 1983, primul meu roman poliţist, Atac în bibliotecă, şi ca să mă joc, însă şi dintr-un spirit de frondă. Nu mă recunoşteam în literatura poliţistă pe care o găseam în librării şi am dat un „atac“ nu numai la insipidele cărţi cu miliţieni, dar, în general, la toată literatura cu false pretenţii de gravitate şi profunzime, la „literatura moluscoasă“. Eroul meu, simpaticul jurnalist Andrei Mladin, a fost imediat îndrăgit de către tinerii din vremea aceea. Era el însuşi un june obişnuit, care se împotrivea cu umor la necazurile abătute aupra sa. M-au înrîurit Chandler, Hammett, Chase, Cheney. Are dreptate Northrop Frye – „dorinţa unui scriitor de a scrie nu poate decurge decît dintr-o experienţă a literaturii“. Care, evident, nu se rezumă numai la lectura de cărţi poliţiste. Spre uimirea multora, autorii de thriller &mystery au lecturi mai bogate decît se crede. Şi dau dovadă de multă rigoare şi profesionalism la masa de lucru, documentîndu-se temeinic pentru subiectele abordate. Fiindcă, după cum remarcă Mircea Mihăieş în minunata sa carte, Metafizica detectivului Marlowe, „amatorismul, improvizaţia, încercarea de a înşela cititorul sînt fatale“. În orice caz, dacă proza poliţistă care mi-ar fi căzut sub ochi ar fi însemnat doar scrieri de tipul Conan-Doyle sau Agatha Christie, n-aş fi aşternut nici un rînd pe hîrtie.